să plângi.să râzi.să simți.

mi-a fost foarte frica de 2012..

ca niciodata.

 

am invatat cum nu am crezut.

a fost un an ca nici altul.

 

daca iti vine sa plangi, fa-o ca nebunul.

nu-ti fie frica sa arati ca esti vulnerabil.

daca ai sa decazi in ochii unora, e in regula.

ai sa cresti in ochii altora.

cei care conteaza.

 

si daca ti-e frica, sa o spui in gura mare.

 nici nu stii de unde primesti o mana de ajutor.

oameni frumosi, care plang si rad cu tine.

cu tine.

 

fii autentic cu tine, inainte de a fi cu ceilalti.

stii ce frumos e atunci cand poti sa-ti zambesti sincer.

ai grija de sufletul tau.

 

trebuie sa muncesti.

mult.

nu ai cum altfel.

daca vrei ceva, ai de tras baiete.

lasa prostiile, si la lupta.

cu capu sus.

 

iubeste viata.

inonjoara-te de inspiratie.

stai langa oameni destepti de la care ai ce invata.

 

fii smecher.

conecteaza punctele.

universul e un sistem.

daca te prinzi repede, s-ar putea sa stai in partea in care trebuie.

dar fii etic.

 

pretuieste batranii mai des.

cumpara-le florile, legumele si revistele.

si la final ia o vorba de duh din partea lor.

s-ar putea sa iti dea peste cap lumea.

 

daca tragi in mai multe directii in acelasi timp, inseamna ca ai sa-ti inveti limitele mai repede decat te-ai astepta.

ai sa te surprinzi.

fii nebun si mira-te.

habar nu ai de ce esti capabil.

 

cand ai 5 minute, treci pe la Biserica si fa o rugaciune.

e liniste si meditativ.

pune o vorba buna la Doamne Doamne pentru ceilalti.

si sa nu le spui.

stii tu.

e de ajuns.

 

invata sa spui am gresit, sunt prost.

pentru ca, esti.

asta este.

mergem inainte, mancam ceva dulce si ne gandim, cum facem mai departe.

 

mananca mai putina carne.

atat cat poti.

descopera lumea legumelor.

eu anu asta am aflat de quinoa.

fabulos.

 

si hai sa schimbam lumea.

este nevoie de curaj.

 

sa plangi.

sa razi.

sa simti.

 

sa fii om.

Un simt extraordinar al misiunii.

Despre asta am vorbit la dezbaterea ONU.

Atat.

 

Ma simt inspirat.

Si nu de cuvinte.

De posibilitati.

 

De o lume mai buna.

De optimism.

 

Cred cu desavarsire in cutia, care o duceam mereu in fata la LCM in AIESEC Iasi.

Strive to be a change agent.

Inca port cutiuta cu mine.

Si inca astept ca oamenii sa puna o hartie scrisa in ea.

 

L-am sunat pe tata astazi.

Si mi-a spus ca e foarte mandru de mine.

Si ma simteam mic si recunoscator.

 

Ma simt inspirat.

De esenta.

 

De doamna de la aprozar, cu obrajii rosii care te saluta entuziast, iti cantareste un kilogram de ceapa, si te mai si asteapta pe la ea.

De batranica de la Universitate care vinde reviste “Lumea Credintei” din mai 2008, si sta la o poveste cu tine sa iti spuna de Parintele Arsenie Boca, cat de grozav scrie.

De oameni cu care locuiesc si se trezesc dimineata, si iti zambesc neconditionat.

 

Aleg sa fiu inspirat.

Si aleg sa ma inconjor de inspiratie.

 

Si asa imi alimentez constant un simt al misiunii.

Hai sa facem treaba.

 

 

 

 

 

 

 

Sa strigi cat poti de tare: Hey AIESEC!

Sunt atat de nerabdator.

Nimic nu se compara.

Si nu e marketing.

 

E foarte veridic.

E o energie pe care o simiti in toate oasele si incheieturile.

Un tremur in tot corpul.

Simti ca traiesti.

Te copleseste intr-un mod in care ai vrea sa fii coplesit.

 

Asa vizualizez.

Doar asta vad de ceva zile.

RYLF 2012.

 

Si cred ca este un loc in care voi fi inspirat.

Astept sa fiu inspirat.

Sunt foarte nerabdator.

 

Vad prima zi, cu o plenara de 500 de membri AIESEC, care se intrunesc pentru ca experientele lor, sa faca lumea mai buna.

Pentru ca prin inspiratie, oamenii sunt oameni.

Si arata frumos.

 

500 de povesti care urmeaza sa fie spuse.

Tineri din toata Romania.

 

Cat de semnificativ ar fi.

Sa ai cel putin 500 de tineri care, isi gasesc un puternic simt al misiunii.

Sa fie ambitiosi.

Pasiune.

Disciplina.

Vise.

Actiune.

 

Mi-era dor sa strig cat pot de tare, in fata AIESEC Romania:

HEY AIESEC !!!

 

Ne vedem in cateva zile.

Devii un om frumos in AIESEC.

Am asa un rânjet, pană la urechi.

Sunt nostalgic si fericit.

 

Am venit la Mihai, în Copou, Iaşi.

Cuvintele sunt de prisos pentru a exprima în scris, trăirile puternice.

Ma cutremură.

 

Au trecut exact 5 ani.

Acelaşi loc, acelaşi copac, acelaşi Eminescu.

Banca e niţel diferită.

 

Aici sunt doar eu.

Şi Eminescu.

 

Ne întâlneam constant, cu o cafea şi un chec.

Şi îmi amintesc că eram foarte entuziasmat.

Nu ştiam ce urmează.

Dar simţeam ca va fi bine.

 

Si e foarte bine. 

Copacul încă e bogat şi verde.

Şi Mihai încă mai priveşte, uşor arogant, împrejurimile.

 

Tocmai a trecut o bunicuţă.

Îi invaţă pe nepoţei, cine e statuia simpatică.

Şi copiii sunt entuziasmaţi.

 

Nici nu ştiu cand au trecut cei 5 ani.

Şi acum ma văd cu un curs de drept constituţional în mană, încercând să înţeleg termenii de specialitate.

 

Ţin minte că aveam un formular de aplicare pentru AIESEC.

Am scris frumos şi îngrijt.

Învăţam viziunea şi valorile organizaţiei.

Nu mi-a fost deloc greu.

S-a aşezat ca untul pe pâine.

 

În 5 ani e zile, cu multă pasiune şi muncă, am ajuns să conduc organizaţia în Romania.

O organizaţie de 1ooo de membri pasionaţi, cu un simţ puternic al misiunii.

E o poveste frumoasă.

 

I’m still striving to be a change agent !

 

Am învăţat şi am experimentat.

Am văzut India, Germania, Kenya, Ucraina, Slovacia, Ungaria, Austria, Slovacia, Ungaria, Austria, Estonia, Rusia.

Foarte tare !

Am lucrat in 8 echipe, de la nivel local pana la cel national si international.

 

Am vazut ca oamenii sunt frumoşi.

Am învăţat, că mai intâi de toate, trebuie sa fii om.

 

Fiecare din noi are luceafărul lui.

Simt ca sunt viu.

Avem un suflet frumos.

Trebuie sa-l hranim cu lucruri frumoase.

 

Devii un om frumos in AIESEC.

 

 http://www.youtube.com/watch?v=LGw-Q3Qdads

 

 

Tu cand te trezesti dimineata?

Devin din ce in ce mai fascinat de ideea de a ne trezi mai dimineata.

E o lume noua pe care o descopar.

 

Si nu sunt un om al diminetii.

Sau cel putin asa mi-am spus de ani buni.

Mi-am spus multe lucruri care nu mai sunt neaparat valide.

 

Crestem.

Si cand ma trezesc dimineata, in sediul nostru, imi pun un mesaj care sa ma inspire pe toata durata zilei.

Cel mai frumos lucru e : Ce valoare adaugata ai sa aduci celor din jurul tau?

 

Si umanitatea inseaamna sa servesti.

Si cred ca poti face mai mult asta pentru tine si pentru ceilalti din jurul tau daca te trezesti mai dimineata.

 

Maine ma trezesc la 05.00

Pfai, o sa am o zi asa de plina.

Abia astept.

Ce e cel mai frumos dimineata, e linistea.

Si imi pun gandurile in ordine.

Si apoi pun lucrurile pe foaie, ce vreau sa obtin in ziua respectiva.

 

Si ma simt foarte fain cand ma uit la final si simt ca mi-am indeplinit task-urile.

Si apoi, am timp sa ma duc cu bicicleta pe Kiseleff, sau sa ma intalnesc cu un prieten.

Sau mai citesc o carte.

 

Cred din ce in ce mai mult in oamenii care si-au creat o autodisciplina.

Ei sunt oamenii care reusesc. Sau cel putin, probabilitatea e mult mai mare.

 

Cum e la voi?

 

 

 

 

Ce misto e sa fii in AIESEC!

Am ajuns in Moscova !

Ma simt asa de bine sa zic asta. A fost o zi fabuloasa.

Bai, ce fain e sa fii in AIESEC ! Mi-era dor sa zic asta, si sa o spun cu toata puterea.

Adventure is out there !!!

 

Incepand cu controlul pasapoartelor cand am fost intrebat daca sunt bacteorolog (vezi tari exotice – India, Kenia ) si i-am raspuns f. speriat ca mi-am facut toate vaccinele; pana la pierderea adresei de hostel – trebuind sa recurg la o memorie vizuala, care hehe, inca o avem.

 

Dar totul e bine cand se termina cu bine.

Am invatat ca limba romana, combinata cu putina ceha, si o mimica si gestica bine articulata, te pot aduce in locul dorit.

 

Asta bineinteles, cu un Spasiba la final, fericit ca am razbit, si ca am obținut direcțiile.

Seara s-a terminat cu un dush asteptat, o supa calda, si un mesaj de dragoste pe telefon. de la Radu care, vezi, a încurcat destinatarul.

 

Maine ne trezim dimineață ca sa ajungem departe.

Moscova, esti simpatica !

 

 

 

Clisee. Uneori nu chiar :)

Inspirat la 03.44 de un film de exceptie, The Lady - ecranizare dupa o poveste adevarata, m-a pus serios pe ganduri.

 

Sunt membru AIESEC Romania, o organizatie globala care lupta pentru pace.

Sunt un pilon al unei retele nationale si internationale, care lupta pentru pace si mai mult, implinirea potentialului uman.

 

Si am inceput sa imi pun intrebari.

Si am inceput sa cercetez.

 

Si eu am nevoie de mai mult.

Am nevoie sa ma simt relevant, in umbra celor 70 de ani pamantesti.

Mi-ar placea sa fiu expus povestilor care ma cutremura si care imi pun pamantul de sub picioare sa nu fie atat de sigur.

 

Cred ca ne simtim nesiguri.

Cred ca avem nevoie sa fim auziti si ascultati.

Si cred ca in Romania nu se mai crede in nimic.

Si nu ne mai punem increderea in nimic.

 

Si cred ca ar trebui sa ne trezim mai devreme ca sa avem o zi mai lunga.

Sa avem mai mult timp si  sa facem lucruri care conteaza.

Avem nevoie sa fim inspirati.

Constant.

 

Cred ca avem nevoie sa ne lasam inspirati.

Sa ne lasam miscati.

Si sa facem ceva cu asta.

 

Iubesc oamenii cu initiativa.

Imi place sa vad oameni care cu manutele lor, construiesc ceva, cand toti distrug.

Cat ar fi de mic. 

E ceva.

 

Oameni care nu cer nimic in schimb.

Oameni de care se rade.

 

Cred ca acesti oameni lupta pentru pace.

Cred ca daca nu avem ceva in care sa credem, este timpul sa o facem.

Cred ca avem nevoie sa tragem putin de noi, si sa avem o cauza.

Un ceva.

Al nostru.

 

Care ne face sa ne trezim dimineata mai devreme.

Si apropo, dimineata e mai liniste.

 

Si daca o facem cat suntem si tineri, e excelent.

 

 

 

 

Inspiratie. sa muti muntii.

Nici nu stiu de unde vine.

Incerc sa imi dau seama, si nu reusesc.

 

Sa stiti ca Bucurestiul e plin de surprize.

Intamplator mi-am adus aminte de Cezar.

 

Cezar cu steagul, cum e trecut la mine in telefon.

Cezar muta muntii.

Trebuie sa poata sa muta muntii, la ce ditamai steag flendura in fata oamenilor.

 

L-am intalnit pe Cezar de 2 ori.

E un om foarte ciudat. Sau asa l-ar caracteriza societatea.

 

Cezar vine la evenimente, la care el considera ca sunt romani adevarati.

Are un steag imens cu Romania pe care il flutura.

Uneori ii lasa pe oameni sa il fluture.

Si se bucura.

 

A doua oara l-am intalnit la Gala Societatii civile.

El e un om care muta muntii.

 

Si mi-am dat seama de ce.

Pentru ca poate. Pentru ca vrea. Pentru ca nu ii muta altcineva.

 

Pe mine Cezar ma face sa mut si eu muntii.

Si pe fiecare dintre noi, ceva ne determina sa mutam muntii.

 

Si unii o sa ne spuna ca muntii daca vrei sa ii muti, ai nevoie de anumite instrumente, de directie, de limbaj.

De prostii.

Si inveti instrumentele. si parca nu mai vrei sa ii muti.

Iti dai seama ca daca in asta consta o miscare, mai degraba nu o face.

 

E fenomenal sa fii capabil de o miscare.

Dar o miscare care sa te copleseasca, sa te faca sa plangi, sa te faca sa simti ca traiesti.

Dar chiar sa traiesti.

 

Ai nevoie sa ii muti.

Si atat.

Ce se intampla dupa, e poezie.

 

Si sa te uiti in jurul tau.

Poate mai gasesti un om, doi care vrea sa ajute.

Nu o face pentru faima.

Nu o face pentru tine.

 

O face pentru ca si el vrea.

Si stie ca ai nevoie de ajutor.

 

Eu iti multumesc Cezar.

Si ma simt mic, pe langa steagul tau.

Dar sunt aici, pregatit mereu sa il tin si eu, cand obosesti.

 

 

 

 

 

 

 

Acum, stiu ca o sa fie bine.

Asa simt eu.

E aproape 2 noaptea. Si e un sentiment frumos.

 

Ca sa spunem asa, incepem mandatul.

Si pe langa multimea de responsabilitati si asteptari, e important sa ramai uman.

 

Ma simt foarte bine sa stiu ca, de 3 luni de zile, de cand sunt la Rin, mi-am pus hainele in dulap.

Sunt aranjate frumos, in ordine.

Tricouri la tricouri, pantaloni la pantaloni.

 

Frigiderul e mutat in camera.

Legumele si fructele deja si-au facut locul acolo.

Si a fost si bere, ca baietii.

 

Simt ca se aranjeaza lucrurile.

Asa ca si cu hainele.

Incepem sa intram in ritm.

 

Incepem sa fim oameni.

Oameni frumosi.

 

Sunt fericit ca sunt aici si simt ca e locul meu aici.

E atat de faain.

 

Imi vine sa ies la geam la RIN si sa strig cat de bucuros sunt.

Si stiu ca nu sunt singur. E frumos sa te simti ca nu esti singur.

 

Incepem la drum, cu muzica in urechi si multa voie buna.

Sa ne fie bine, si sa fie intr-un ceas bun.

 

 

 

frica.inspiratie.curaj

a trecut ceva timp.

sa fiu sincer, a inceput sa imi fie frica.

 

cand incepe sa imi fie frica, devin inspirat.

frica ma inspira.

ma inalta si ma coboara.

imi spune unde mi-e locul.

si accept.

 

e important sa te uiti la tine, si sa stii ce vrei.

sa stii ca se merita.

sa vezi pentru cine o faci.

si mai important de ce.

 

nu sunt mare.

nici macar nu sunt pe aproape.

am 24 de ani.

atat.

 

si poate habar nu am ce vorbesc.

dar stiu de ce o fac.

stiu ca o sa conteze.

si daca nu o sa conteze, vreau sa stiu ca am sa fac tot posibilul sa se intample.

 

ma descopar constant.

si ma descopar atat de mult prin frica.

 

imi plac oamenii care au curaj.

ii respect pe cei care au demnitate.

o demnitate umila.

venita de la Dumnezeu.

 

e frumos.

 

 

un filmulet simpatic.

despre frica, inspiratie, curaj.