Curaj.

Reblogged from Sa ne intoarcem la origini.:

Ceea ce gandim ne defineste. Ceea ce facem cu gandurile devine exponential. Idee. Curaj. Actiune. Ca si persoane suntem fiinte firave. Ne agatam. In fiecare zi. Vreau sa vad curaj. Uneori e prostesc. Curajul e luat in ras. Asta e locul in care traim. Daca este usor, nu mai merita. Hard is good. Avem nevoie de confirmari. Sunt prea putine. De multe ori, suntem singuri. Tu si ideile. Atat. Ciudat, dar e de ajuns. Aici vine curajul. Iti iei inima in dinti si o spui. O spui lumii. Stii ca asta vrei. Nu ti-e …

nu am nimic. si am totul.

hei.

ma simt nerecunoscator.

asa simt.

 

a trecut un 2011 in fuga.

am fugit in continuu si imi dau seama ca atunci cand fugi asa mult, te uiti doar in fata, ca sa stii cat mai ai de fugit.

pentru ca simti ca tre sa fugi.

 

a fost un 2011 atat de intens.

cu siguranta, intens e cuvantul.

 

a fost un an pe care l-am simtit departe de pamanturile mele.

a fost un an greu, asa cum nu mi-am imaginat.

 

mi s-a facut prea dor de locurile mele.

de oamenii mei.

si a trebuit sa fug, pentru ca…crezi ca toata lumea fugea si sa nu ramai in urma.

 

ne este atat de frica de atatea lucruri, si nu ne este frica de noi.

in 2012, mi-e frica de mine.

 

mi-e frica sa nu ma ascult si sa nu ma aud.

si cred ca lumea a devenit un loc foarte zgomotos.

oamenii isi pierd din fericirea fercire – o simti ca o fericire chinuita.

 

mereu ma consultam cu Eminescu, ca stii..anul asta va fi un an de..

si imi amintesc ca o data am spus..ca va fi de performanta si disciplina.

gata. acum vreau altceva.

 

atata performanta ca mi-a iesit pe nas.

hai sa ne cunoastem. sa facem cunostinta.

eu sunt Alex..Alex cu accent romanesc.

cand spun Alexandru, se simte ca sunt rarait.

 

cum am spus la inceput, ma simt nerecunoscator.

am castigat multe in 2011.

 

am castigat oameni frumosi.

am castigat un om deosebit.

 

am descoperit sa imi vad limitele si pana unde pot  sa merg.

si uneori, am invatat sa ma opresc, pentru ca sa-ti depasesti limitelele, incepi sa nu te mai recunosti.

 

am castigat structura si disciplina.

am castigat sa stiu ca o viziune nu e suficienta.

am castigat sa vad importanta unui plan.

 

am castigat apropiere fata de Dumnezeu.

 

si am castigat sa vad ca atunci cand fugi, si crezi ca nu ai nimic,

uita-te in lateral si s-ar putea sa vezi ca ai totul.

 

2011 mi-a aratat ca am totul.

tot ce am nevoie.

 

 

 

Hai sa vorbim despre dragoste.

Hei,

 

mie imi place sa vorbesc despre lucruri frumoase.

imi place sa simt intens.

imi place sa vad ca suntem mai mult decat atat.

suntem mai mult decat ceea ce se vede. decat material.

decat piele fina.

 

suntem mai mult decat o mustata nebarbierita si o durere de masea.

suntem mai mult decat un par nespalat si parfum pe haine.

 

poate nu ne lasam sa vedem asta.

dar cu siguranta, simtim.

eu unul simt.

 

o simt in rasuflarea care mi se taie uneori.

o simt in fericire.

 

o simt in palmele tale mici care mereu ma mangaie timid.

e inuman.

e dragoste.

 

e atunci cand vii si te faci mica in bratele mele si ma strangi tare de nu mai poti respira.

si ma faci sa ma simt barbat.

imi dai un rost.

 

atunci cand te uiti de jos la mine cu ochii mari si te alinti.

atunci cand ne despartim in statia de metrou si ne uitam lung unul la altul.

 

si uneori ne certam.

si uneori uitam de lucrurile frumoase.

dar tot la ele ne inotoarcem mareu. lucrurile frumoase ne fac fericiti.

 

stii ca nimeni nu se potriveste atat de bine in bratele mele.

si imi faci pilaf si imi scrii biletel ca ai vrut doar sa imi faci o masa calda.

 

si uneori ne pierdem.

si nu stim ce e dragostea.

si poate o traim. poate e in zambetul asa sincer si naiv cu care imi faci ziua.

 

poate e in cuvintele de alint de dimineata, cand eu sunt morocanos si iti spun sa imi mai dai 5 minute.

povestea exista.

povestea trebuia spusa, ca sa ma crezi.

 

uneori e bine sa vorbesti despre dragoste.

e mai bine decat sa nu.

 

atat.

 

 

 

Vulpea din spatele copacului.

Tin minte si acum ca eram mic tare, cat un ghemotoc, si ma inundam in lacrimi…nici nu mai stiu de ce.

Dar stiu ca sora mea, mereu ma linistea. Ma capta mereu cu o voce de poveste si stiu ca imi arata un tablou…cu un paun. Era un paun colorat si mare stand usor pasiv pe copac. Si imi spunea ca de fapt sta la panda, precaut chiar, si ca in spatele copacului e o vulpe care asteapta sa-l insface.

Nu era nicio o vulpe. Dar eu stiam ca e o vulpe acolo. Am trait cu sentimentul ca e o vulpe in spatele copacului.

 

Am avut o copilarie colorata datorita ei. Nu mi-a lipsit nimic. Daca la 3 noaptea, ma trezeam ca nu puteam dormi, ma lua in brate, si tin minte si acum momentu cand eram la tara la bunici, mi-a aratat cel mai instelat cer pe care l-am vazut vreodata. Si imi arata cele 3 stele ale ei. Eram asa mandru ca sora mea are stelele ei.

Ceea ce multi invata din carti, eu am invatat de la Dana.

Mi-a aratat ce inseamna sa admiri frumosul si sa-l pretuiesc. Sa nu fiu superficial si sa apreciez o carte buna.

Chiar imi amintesc ca am gasit o cutie foarte interesanta pe la varsta de 8 ani in dulapul ei. Mi-a spus ca e cutia Pandorei. Si ca nu o va deschide pana cand nu voi sti ce e in cutia Pandorei. Si mi-a si inmanat Legendele Olimpului ca o citesc. Eram asa fericit cand am aflat.

Prima carte pe care mi-a inmanat-o a fost Aventurile lui Tom Sawyer & Huckle Berry Fin si mi-a spus ca tata i-a dat-o sa citeasca  si ca s-a distrat copios.

Mi-a aratat ce inseamna un film bun, alb negru – si cine e un actor bun si de ce. Tin minte serile de cinemateca, in care ne abia asteptam filmul, si ne uitam intr-un patut de o persoana la un film bun, mereu cu ceva dulce.

Sunt multe lucruri pe care le inveti de la un om, doar stand in prezenta lui. Mi-a dat tot ce a avut mai bun si e prima persoana cand vreau sa impartasesc ceva frumos.

Fii tare!

Mereu imi arata ce inseamna cu adevarat sa fii puternic, si cum poti muta muntii prin ambitie si pasiune.

Mi-e dor.

si sunt un norocos.

 

 

 

 

Fii cetatean in tara ta !

E o poveste cu fiecare turn.

Click pe imagine.

E o poveste  care pe mine m-a inspirat:

Este vorba de initiativa unui grup de oameni inimosi care s-au adunat in jurul ideii de a transforma  Iasul intr-un oras in care sa ne fie (din ce in ce mai ) drag sa locuim, un oras  cu care sa ne mindrim! Si cum transformarea asta se face pas cu pas, azi va povestesc de o initiativa care a prins contur in ultimul an: reabilitarea fostului turn de apa de linga pasarela pietonala (dinspre cartierul Alexandru cel Bun inspre Gara mare).
Cand eram mic eram fascinat de turnul asta si cred ca am inebunit-o pe Mama cu dialoguri la care copii sunt experti:

Eu: – Ce e acolo?

Mama: – Un turn de apa.

Eu: – Si la ce e bun?

Mama: – La nimic, nu se mai foloseste..

Eu: – Da` cine locuieste acolo?

Mama: – Nimeni.

Eu: -Pai de ce!?

Mama:- E un turn parasit.

Eu: – De ce?

Mama: – …

Nu uita sa votezi aici.

Pește, pește, apă poftește !

Au fost 3 saptamani nebune. Simt ca nu vreau sa vorbesc foarte mult despre ele.

Kenya e atat de linistita cumva, ca iti creeaza foarte mult zbucium.

Un lucru e sigur.

Am fost destul de confuz cu multe treburi.

A fost confuzie, frica, curaj, speranta, spart paradigme, etc.

A fost mult.

[punct si de la capat]

Vin cu o retata pe masa – nu foarte fascinanta, ca de altfel mai toate retetele postate, dar simpla si delicioasa.

Am gatit peste.

Tata mereu imi spunea asa..cu o tonalitate foarte amuzanta si ironica – Peste, peste, apa pofteste. Mereu m-a amuzat, desi nu stiam neaparat ce inseamna. Un argument logic ar fi ca vrei apa dupa ce mananci peste. Mno, nu stiu.

Revenim.

Ingrediente:

2 bucati de peste file (nu recomand pangasius – in special importat din vietnam – e ieftin, e bun cat de cat – dar am citit multe treburi dubioase) – pe eticheta mea scrie ca e peste file din islanda.

2 oua

condimente (sare, knorr de pui – asta e secretul)

3,4 cartofi

5 catei de usturoi

putina faina, ulei si otet si ceva unt daca aveti.

Modalitatate de preparare:

Se bat 2 oua impreuna cu sare si knorr de pui – se pune si putina faina alba pana se face compozitia omogena  adica fara bucati de faina sau knorr pe marginea castronului.

Apoi inmoaie pestele in compozitia de ou si se pune la prajit, in ulei dar la foc destul de mic. Pestele e fragil. Se pune intre timp si ceva unt deasupra – pentru fragezime. Mmm – o sa umpleti bucataria cu mirosul de unt – mie unu imi place.

Din cand in cand verificati si cand se face o crusta usor rumenie, se intoarce pe partea cealalta. Si asta e cu pestele. Simplu.

Apoi se fierb 3, 4 cartofi cu coaja – pana cand puteti baga furculita in ei cu usurinta.

Apoi se face si mujdeiul de usturoi. Tata m-a invatat sa il fac tare bun. M-am chinuit cu o cana ca sa il fac marunt – puteti folosi ustensile speciale daca aveti. Se amesteca cu ulei si putin otet – pana cand se face o pasta alba.

Si cam atat.

Se pune in farfurie si se serveste cu multa pofta.

Sa aveti o saptamana grozava in fata.

Brocoli. Supa de brocoli.

Astazi gatim brocoli.

e sambata – ziua gatitului la noi in apartament.

fiecare se intrece in mancaruri care mai si care pretentioase.

eu azi gatesc supa de brocoli. mi se pare o leguma interesanta ea asa.

In cuptor e si felul 2: pulpe de pui cu ciuperci – abia astept.

Ingrediente:

- brocoli

- 1/2 dovlecel

- 1 ceapa

- 1/2 de ardei rosu

- 2 cartofi

- morcovi daca aveti – la mine au putrezit ca i-am tinut intr-o camara. dar m-am invatat minte

- patrunjel

Reteta e simpla.

Se pun la fiert legumele, se arunca o mana de patrunjel cam pe la final si strecuram niste sare si entuziasm.

Se fierbe la foc mic si se serveste la o temperatuta normala.

Eu m-am fript putin.

Pofta buna

Pe mine nu m-a invatat nimeni sa merg pe bicicleta.

am fost intr-un satuc.

Si apoi am vizitat un orasel istoric.

Ati spune ca e ciudat ca am 23 de ani ani si nu stiu sa merg pe bicicleta.
pe mine nu m-a invatat nimeni.
nu am avut bicicleta.

Am ajuns in acest satuc.

Uitasem cum e sa mananci rosii din gradina. Am mancat caise din copac.

Eram asa fericit.

Si apoi m-am aventurat.

Mi-au trebuit 15 minute sa invat si 9 julituri.

Dar a meritat.

Era apus de soare, eram inconjurat in stanga si dreapta de lanuri de grau si eu mergeam pe bicicleta.

Amuzant e ca eram asa fericit ca am prins cateva muste pe drum.

Seara s-a facut foc.

Stateam in jur si cantam cu stapanul casei (tata colegei mele) Nothing else matters.

Genial.

India e asa.

Faceam putina curatenie prin laptop si hop ca am dat peste o poveste.

Tin minte si acum cand scriam la laptop, intr-o calatorie din Hyderabad spre Delhi.

Ce vremuri

Hei.

Nu ma simt foarte bine.

S-au facut deja 28 de ore de cand sunt in tren spre Delhi. Ma doare spatele tare si nu am mancat decat un sandwich si apa pe toata durata calatoriei. Nu am mai ramas cu foarte multi bani si vreau sa vad Taj Mahal-ul. Am inteles ca e superb.

Partea cea mai proasta e ca am racit tare pentru ca este mult aer rece care vine in fiecare compartiment si  nu poate fi oprit. Mai toate persoanele cu care am venit din Hyderabad se simt asa.

Mi-ar placea sa pot sa ma spal pe dinti si sa fac un dush. Dar nu am cum.  Am gingiile umflate pentru ca respir doar pe gura si aerul e rece. Nasul imi este infundat tare.

Mi-am dat seama ca…nu e usor. Nu e usor sa iesi cu adevarat din locul tau de ‘bine’ si sa stai intr-un loc care te provoaca. Nu e usor sa schimbi lucrurile. Incerc sa ma gandesc ca mereu spun ca vreau sa aduc o schimbare…dar ca sa o poti aduce trebuie sa intelegi mediul si sa treci prin asa ceva.

Te uiti pe geam cand se opreste trenul si vezi garile luminate, pline de oameni care stau pe paturi pe jos. Ceea ce inca ma frapeaza este ca foarte multi oameni zambesc.

O intamplare care inca mai imi sta in minte: Eram in riksa si la un semafor, a venit o fetita frumusica tare si mi-a dat flori in mana sa la cumpar. Nu am facut-o, in schimb am scos o guma si i-am dat in manuta. S-a mai stat cam 3 minute in trafic, si ea mesteca guma si se uita asa fericita la mine. Incerc sa imi dau seama de ce au nevoie de fapt acesti copii.

Inca imi este foame tare, insa stiu ca trebuie sa o duc pana la capat.

In India poti gasi un hotel in care dimineata ti se aduce ziarul si bombonele de ciocolata; la micul dejun ti se face omleta cu ce doresti tu, ai briose cu ciocolata si suc de portocale prosapat stors; In acelasi timp, te plimbi pe strada si vezi oameni care stau la umbra cu muste pe ei, care sufera si iti zambesc pentru ca le zambesti. Vezi saracie la tot coltul de strada.

India e asa.

Viata cred ca e o calatorie. Depinde in ca tren vrei sa te urci.

Ai momente de acest gen in care reflectezi asupra ta si a ceea ce se intampla in jurul tau.  Astazi am vazut un apus in care culorile efeciv se amestecau intre ele si vedeai un desen mirific de violet si portocaliu. Era inuman de frumos.

India e asa.

13 ore si jumate investite cu cap.

Uite cum se intampla lucrurile cu un motiv.

Ziua vine, si eu merg cu metroul. De la Haje in Hlavni Nadraji. (care se rosteste: Haaaie). Putin amuzanta situatia – pentru ca doamna din boxe mereu respira rasuflata cand ajunge la Haaaie.

Am inceput sa invat fonetica ceha. Logica foneticii noastre se aplica intr-o masura destul de redusa aici. Sunt bucuros eu asa, cand invat lucruri noi. Ma simt mai implinit cand ma pun in pat noaptea.

Astfel, de o luna de zile, de 5 ori pe saptamana, am 40 de minute libere in metro. Hop – am terminat o carte. Interesant e ca pot sa masor: 40 X 5 = 200 min; 200 X 4 = 800 min. 800/60 = 13.33 h pt o carte de 300 de pagini. Destul de bunicel.

Cartea se numeste – Gandirea laterala (Edward de Bono); Editura Curtea Veche.    * multumesc Raluca  pt carte.

E interesant domnul asta Edward.

Tot el e autorul cartii Cele 6 palarii ganditoare care e imprumutata de ceva luni bune la prietena mea. Nu recunoaste ca e la ea – dar am sa o recuperez eu.  E o carte care spune ca in fiecare moment in care luam decizii, sau nu neaparat, purtam o palarie. Este important sa constientizam culoarea palariei, pt a o putea schimba cand e nevoie, in functie de contextul in care ne aflam. Si vorbeste de combinatii interesante de a schimba palaria. Se foloseste in management in special, in coordonarea echipelor si in luarea unor decizii.

Dar ma intorc la cartea cu gandirea.

Din ce ma cunosc eu asa pe mine, stiu ca sunt o persoana in care inovatia si adaptabilitatea in medii mai grele sunt calitatile mele cele mai vizibile. Vin desigur la pachet cu defectele aferente.

Dar recomand cartea pentru o constientizare extrem de puternica in privinta modului in care creierul uman – un organ lenes de altfel functioneaza. Cartea vorbeste despre cum aflandu-te in aceleasi medii, ne inradacinam sabloane, care functioneaza precum orificii. Cu cat orificiul este mai adanc, cu atat este mai greu sa iesi din el – si majoritatea din noi functionam pe sistemul gandirii verticale (care se bate putin in cap cu gandirea laterala). Nu blameaza gandirea laterala, care este esentiala pentru a supravietui.

Gandirea verticala este gandirea care judeca si cea care spune ce anume intra in sistem, sablon si se potriveste cu ce s-a contruit pana acum, si ce anume este eliminat (precum idei pe care nu ne lasam sa le exploram din aroganta gandirii verticale).

Gandirea laterala nu judeca, ci mai degraba creeaza alternative. Nu spune ca e bine sau ca e rau. Spune ca avem nevoie de mai mult decat ce avem pana acum. Ne restructureaza sabloanele, pt ca si alte informatii sa poata intra. Si astfel identificam de ce nu ne lasam sa intre idei – conform sabloanelor create din minte, daca stim ca avem nevoie de un triunghi, gandirea verticala nu ne va lasa sa acceptam un patrat.

Partea interesanata este ca uneori chiar avem nevoie de un patrat, daca celalalte forme sunt rescructurate pt a accepta un patrat. Al naibii sa fiu daca nu mi s-a parut fascintat.

Cam atat despre carte – cine citeste cartea, il provoc la o discutie.

Pun si coperta – cartea costa in jur de 20 Ron.

 

Acum am gasit o carte in bibleoteca MC-ului. Se numeste Building Cross Cultural Competence: How to create Wealth from Conflicting Values. Mr. Charles M. Hampden-Turner (Author), Mr. Fons Trompenaars (Author)

Simt pe pielea mea valori care se ciocnesc cu cele ale culturii cehe. Asa ca prinde bine tare.

Va salut.